Ratiunea devine controversata,sau probabil plasata intr-o critica amanuntita cu noi principii despre viata cotidiana.Nobletea idealurilor sunt simple amagiri,un mecanism al tuturor noptilor pierdute in incercarea de a construi o fraza pe care nimeni sa nu o descifreze,doar sa simti emotia si fiorii ce iti strabat varfurile degetelor ce preseaza stiloul si lasa o mare pata de cerneala albastra.Repulsia fata de propria persoana,privind-o ca fiind o fantasma ce ţine locul unui vid,detestand-o pentru procesul metamorfozei,stare asemanatoare parchetului de bambus cand sunetul si puterea apasatoare a tocurilor ii strapung culoarea de caramel.Noaptea predispune la exagerari?Eu nu cred.Nu,nu!Noaptea ne departeaza ploapele tot mai tare,sa vedeam ,sa analizam,sa spargem zidul intunericului,sa gasim lumina difuza.Un simbol chinezesc,un ritual cu manifestari stranii si ne este indeajuns sa-i adresam atribute sarcastice,incisive.Ce-i drept,nestiinta ne transforma in mitocani,penibili,ridicoli.Ritmul alert al sferei sau globului de cristal in care simt ca nu mai am spatiu,ma priveaza de culorile ce se sparg in fereastra,se obstineaza sa distruga,sa risipeasca cioburile de sticla albastra cu reflexe de verde marin.Nu visez,acum scriu tot ce-mi trece prin minte,am atatea ganduri si toate ma paralizeaza prin complexitatea detaliilor si aspectului fictiv tangibil.O complexitate de nuante a starii de premonitie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu