Sunetul tacerii devine tot mai agasant,ma simt jenat de neputinta mea,amintiri cladite pe o coloana infinita a unui univers pierdut ma face sa cred ca inca mai exist,exist si privesc tot ce se intampla in jurul meu,problema-i ca nu ma mai pasa.Imaginea Simonei imi este bine intiparita in minte,ii vad chipul,zambetul cald si ochii verzi curiosi,ce alearga dintr-un colt in altul al camerei,se opresc brusc,o miscare sacadata,un detaliu straniu isi face prezenta in culoarea verde-albastruie ,pare a fii o lcrima.Isi ridica bratele spre tavan,le coboara incet,este o miscare fina,pare sa fie a unei balerine pe o scena aflata in mijlocul unei strazi aglomerate.Isi sprijina piciorul drept pe marginea patului,cel stang aluneca pe podeaua rece,se plimba nestingherit,este o miscre repetata,se repeta,se repeta se joaca doar.Fredoneaza niste versuri de Janette-Pourquoi tu vis/Glasul acela dulce si cristalin ma face sa zbor,sa visez,sa o ador,sa o vad in fiecare moment pe o imensa scena unui teatru din Roma,jucand rolul unei incredibile fetiscane ce se transforma intr-o inchipuire,ea este doar o fntasma,realitatea are sa o distruga,iar eu am sa ma prabusesc din zborul meu fericit .Are o silueta clepsidra,cu brate lungi ce se intind pana la baza coapsei,picioarele seamana cu ale unei dansatoare de Can-Can.Imi place sa-mi plimb degetele prin parul ei aramiu,sa-i simt parfumul cu esenta de fructe exotice,sa o vad dansand,zambind,alergand singura in mijlocul unei paduri de stejari.Ieri o uram.Ieri o uram din tot sufletul,dar azi ce s-a intamplat?Ah,mai bine nu veneam aici.
-Canta-mi!
-Ah,cum?
-Canta-mi!daca nu stii sa canti te pot invata eu!
-Nu multumesc,nu-i nevoie!
-Insist!Chipul acela inocent se transformase,era hotarat,ochii erau mari,era incruntata.
-Bine,dar cantam amandoi?
-'Pourquoi tu vis'?
-Da,da!!!Si am aplaudat,era gestul unui copil al carui suflet era inundat de o fericire as putea spune molipsitoare pentru ca ea a avut un gest aproximativ identic,a pocnit din degete,mi-a zambit si m-a privit din cap pana-n picioare, lafel cum un critic de arta ar studia amanuntit fiecare detaliu al unei picturi.
'Tu n'as pas d'avion ni de bateau pour t'en aller.
Les illusions qui restent sont dans ton radeau qui va couler.
Et pourtant, tu veux de tout ton corps, de tout ton coeur
Briser enfin le noir et blanc de ton décor, vivre en couleur.'
-Superb!
Nici nu stiu daca i-am zambit sau am imbratisat-o,eram captivat de dansul ochilor ei,de dragostea cu care acea fiinta incerca sa-si invaluie universul pana altadata pustiu,acum invadat de mii de sperante,de zambete straine,de jocuri de priviri si poate imbratisari.
-Ai ureche muzicala!
-E de bine?
O gluma ce parea absurda,naiva.
-Da,e de bine!
A inceput sa-si priveasca palmele.Avea niste mici cicatrici,dar tot delicate erau.Seamnau cu petalele unei flori de salcam,mici,inocente,albe si gata sa iti alinte chipul cu indrazneala fireasca de a-si strecura palma pe barbia ta,coborand usor pe gat si miscarea stopandu-se in dreptul umerilor.
-Pleci?
-...?
-Faci cum vrei,doar tu stii ce-i mai bine!
-Se vede,nu ma cunosti!
-Nu,poate nici tu!
-Ce-i drept,nu,nu te cunosc!Imi esti straina,dar...Mi-am dat seama ca nu voi avea un sfarsit prin discutia aceasta,ca va urma sa tin un interminabil si irelevant discurs,o conversatie obositoare.
-Iubesti?
-Nu stiu.
Era raspunsul la care probabil se astepta,devenea curioasa,isi dorea sa ma cunoasca.Ce vrea de la mine?Iubire?Nu stiu,ea stie?
-Dar tu?
-Ce-i cu mine?
-Tu,iubesti?Simteam un tremur cristalin in vocea ei,ochii ii se plimbau pe un culoar de petale de trandafiri,puritatea si naturaletea ei se citeau deslusit.
-Eu...eu iubesc!
S-a oprit pentru un moment s-a aplecat usor pe spate,si-a sprijinit piciorul stang pe piciorul meu drept.Imi doream sa o inbratisez,sa ii simt suflarea calda in ureche sa ma joc cu buclele ei.
-Simona,ai iubii un ucigas?
-Ucigas?!
-Da Simona,da!Un ucigas!
A ramas blocata,si-a muscat buza,ma privea ca pe un infractor,asa si eram!I-am invadat viata ,sunt un adevarat ucigas!Un ucigas in serie!
-Te iubesc!
-Cum???
Am ,am ramas fara cuvinte,m-au parasit atunci cand aveam mai mare nevoie de ele,le simteam prezenta intr-un colt stingher,dar erau bine ascunse,nu puteam rostii nimic,nu realizam ce se intampla,eram intr-un vis?Era un cosmar?Era o inchipuire de-a mea?
-Te iubesc!Mi-a cuprins trupul cu bratele,m-a sarutat,i-am simtit buzele fierbinti,sarutandu-mi chipul,mi-a cuprins fatza cu palmele ei mici.
M-am lasat purtat de voluptatea momentului,nu stiu ce s-a intamplat.Asternuturile imi pareau infecte,mizerabile,imbacsite cu tutun.Mi-am aprins o tigara,fumul acela ma purta undeva departe,intr-un paradis al inocentei pierdut,invadat de un ucigas,tradator,de un escroc.Simona s-a ridicat din pat,s-a asezat pe un fotoliu de catifea albastra si privea pe geam.Si-a aprins o tigara,sorbea lenes dintr-un pahar de sticla fumurie,coniac,coniac hennessy,cred.Imbiba buzele in bautura cafenie si ma privea.Era o privire de felina,o privire spontana,dar sireata,ochii o tradau.Era indragostita.
-Mircea,pleaca,pleaca,te rog!Maine,asteapta-ma la adresa asta.
Si mi-a dat un biletel,erau pete de cerneala rosie.Pe spate,urme de ruj.Nu am rostit nimic,eram confuz,beat ,iar capul ma durea ingrozitor.
Maine am s-o intalnesc din nou.Te iubesc,Simona!
