Muhahaha:)

Muhahaha:)

joi, 30 decembrie 2010

Slaboumnik(2)


Obsesia pentru perfectiune ,probabil era o inchipuire minunata,a unui spatiu vid.Maniacul asta,avea un fel de dorinta absurda,de-ai face pe toti sa-l priveasca precum un individ al unei civilizatii de intelectuali dezaxati.Stiu,nu are noima jocul de cuvinte dintre 'intelectuali' si 'dezaxati',dar au in comun,viziunea superficiala si interpretarea gresita a doua cuvinte,care,dupa parerea mea,ar trebui sa dispara.
Absolvise al 3-lea sau al 4-lea,nu mai stiu exact,dar era unul dintre oamenii care preferau sa judece moartea si sa se prefaca pe toata durata unei sedinte de terapie,perfecti,impecabili,devotati si lipsiti de nevoi.
-Uite,ti-am adus ceva!Defapt,e un cadou,sper sa te faca sa te simti mai bine!
Ok,nu-mi dau seama ,care dintre noi era mai bolnav?
-Nu-mi place!
-De ce?
-Tu nu ai auzit?!Nu-mi place!
Lumina imi strapungea retina pana la sange,maxilarul ma durea ingrozitor.Apa,lumina si foc!Combinatia perfecta!Lama cutitului zambea si facea acrobatii infioratoare in jurul gatului acela delicat,venele se vedeau prin albul pielii,pulsul gonea catre infinit!Era sfarsitul!Un joc murdar cu reguli dictate de un psihopat!Sorbea cu zgomot dintr-o sticla de Hennessy.
-Tu!Tu si prietenii tai!Edaline si Ansel,vor muri si ei!Toti vom muri!Chiar si eu!Nu mi-e frica de tine,moarte nenorocita,ah,mergem,mergem acolo,da,acolo,la dracu',mama,tata,mor!Va multumesc,Borislav,sa te ia dracu'!Am sa beau in cinstea voastra,nemuritorilor!Eu mor!Iar voi...
Sangele se vedea prin camasa verde-marin,era un dar minunat!Cel mai frumos cadou!
Ochi,flori,praf,pian,cirese,amar,suflet,destin,muritor,lampa,ocean,vise,cer,agonie,zgomot,zbor,sfarsit!

miercuri, 22 decembrie 2010

Slaboumnik(1)


Trecutul aspira catre enormul infinit,iar pasii mei sunt urmati de suspine in prezentul dureros.Fiecare treapta urcata,fiecare strada traversata,fiecare saritura ma face sa constientizez ca pasul devine tot mai dificil ,ca obstacole se vor gasi acum,dar si in viitor,iar eu am sa devin propria prizoniera.Ce ciudat!Eu cu mine!Rad fara a avea un motiv anume.Pur si simplu sunt distrata.Era un citat,intr-o carte :'Casatoreste-te cu un astronaut,are conditie fizica buna si nervi de fier!' ,tu vrei,dar daca el nu doreste?Cum o fiinta asa de lipsita de esenta sa trezeasca in tine amintiri si sentimente,de care ai uitat sau aha,bine gandit,acele trairi de care ai vrut sa uiti si iata ca realizezi ca ele au efect de bumerang.
-Nu fii naiva,ai sa regreti mai tarziu!
-Am ceva de pierdut?
-Uite,am sa-ti explic mai pe intelesul tau,vreau sa dispari cat mai repede de aici,dar nu stiu cum se face,ca eu,omul cu inima de piatra,ajung sa-i plang de mila unei ...doamne,nu am cuvinte!
Gesturile lui erau false,superficiale,fortzate,mainile parca se zbateau intr-un dans hidos,iar ochii se lipeau de pereti si lasau amprente grozanice,o adevarat lupta!
-Esti doar un copil!
Nu imi doream sa aud,fredonam un 'la' repetat,lafel de fals precum si gesturile sale.Speram sa plec mai repede de acolo,dar el,asa cum recunoastea,omul cu inima de piatra,gasise speranta in mine,un copil de doar 15 ani,cu ganduri ieftine si dorinte banale.Ce-mi doream de Craciun?Un carnetel,doar atat,nimic mai mult,nu staim ce voi face cu el,dar asta imi doream.
-Stii cati ani am?
-Nici nu ma pasa!
-Mi-ai promis ca vei sta aici in toata aceasta perioada,stiu ca iti este greu,dar...
Cand avea sa-si scoata masca?Se ascundea dupa degete,manusi albe,scarbos,patate cu sange!Parea o persoana posesiva si orgolioasa,ceva ma facea sa cred,ca e un retardat sau un bolnav mintal.
-Cand eram mic,aveam prieteni imaginari!
-Iauzi!
Nu stiu cum,dar reusea sa ma aduca in pragul disperarii,el sa fie terapeut?!Nu prea cred...
-Prietenii mei imaginari erau perfecti,iar eu,incercam sa-i imit.
Eu,sincera,daca incercam sa imit comportamentul personajelor din inchipuirile mele,pana acum eram moarta!
-Erau perfecti,dar nu cunoscusera inca realitatea,la 15 ani,am decis ca vreau sa-i ucid pe toti!
Vedeti,v-am zis!E un criminal!Terapeut,Planning familial,psihologie,psihiatrie,nu il definesc.
-La 15 ani,am inceput sa vad lumea cu alti ochi.
Are ochi dulci,dar pariez ca in spatele lor se ascunde o fiara,desi glasul seamana cu al unui magar.
-Cred ca e momentul sa parasesti universul tau si sa fii aici,cu noi!
Ce dobitoc!Eu,care pana atunci credeam ca incearca sa faca pe prostul,imi dovedeste ca nu ew unul oarecare,ci seful lor.Mi-l imaginam capetenia unor retardati.