Masacru

Asta-i doar un joc al ideilor mele bolnave ce se ascund in spatele sentimentelor si se cauta reciproc.Un masacru.O lupta stranie si difuza,explozie de lumini si culori,sunet alb,proiectile de artilerie,sunt confuza,incep sa aberez,iar agonia desi o consider inexistenta ea exisa si iata un alt inamic ce intervine cu un obuzier de calibru 122 mm ,sa fie sigur ca ma distruge.Optimismul nu m-a uitat si trimite in ajutorul meu mici soldati de plumb colorati in mov,roz,verde si aramiu.Acum deschid un pachetel,iar in pachetel se afla un alt pachetel,in interiorul unui al 3-lea pachetel se mai afla alte 2 pachetele,pachetel,pachetel,pachetel.Eu deschid porti masive de fier,cu speranta ca voi ajunge candva in fatza unui castel enorm cu coloane corintice pavat cu marmura,dar ajung sa deschid o portita de lemn de nuc,atat de mica,incat degetele mele par ale unui gigant.Noi cine suntem?Sau mai bine rectific 'voi cine sunteti'?Sau voi ce asteptati de la mine?Sa deschid tot mai multe pachetele si porti?Ehe,nu,nu,gata!Am obosit!