Tot murdar si vid

Albul e bolnav si plictisitor,albastrul e rece si vid,rosul e revolta si siguranta,verdele e prospetimea si betia,galbenul e dulce si sec,oranjul e superficial si incantator.Respir!E 5:28 dimineata,sunt fata cu parul de foc!Stiu totul despre tine,cunosc pana si cele mai profunde,ascunse si intortocheate ganduri,cele mai stupide noime,cele mai absurde convingeri,cele mai bizare principii,cele mai ostile sentimente,cele mai macabre vise,cunosc si urma dintilor care ti-au sfasiat glezna,stiu si cicatricele din talpa lasate de scoici din vara trecuta,stiu si inelul pe care il porti la mana stanga pe degetul mare,stiu si perechea de cercei pe care ai gasit-o in nisip,iti cunosc si amprentele.Sunt o parte din tine,sunt o parte a mintii tale,sunt fantoma gandurilor,sunt spiritul murdar de competitie,sunt ambitia monumentala,sunt revolta si rebeliunea ta,sunt loialitatea si imprevizibilitatea ta.Sunt un tot al ratiunii tale.Credinta ta obscura,neinteligibila,prosteasca si lacoma,caustica si dureroasa imi inspira sentimentul de teama si vinovatie.Confesiunile mele sunt integrate intr-un mecanism conplex care se alimenteaza cu furie si lasitate.Convingerile tale sunt precum un combustibil pentru mica masinarie care ma acuza secunda de secunda.Utopia si revolta sunt produse ale acestei fabrici de nervi si frustrare.

Canta-mi despre infinit si vise!Sau vorbeste-mi despre un melc,care si-a parasit cochilia si a ramas in ghearele dezlantuite ale naturii,in bratele sale de argint murdar si vechi.Pune lumanari parfumate in scrumiera si praful delicat arunca-l in inima vantului,varsa licorile din sticlutele fermecate in mare!

Carne si hazard

Picaturile de ploaie urmaresc tandre conturul tamplelor mele purtate in argintiul somn de flori si praf.Sunt infinita,ma topesc precum o pastila intr-un pahar cu apa fierbite.Sunt acidul,licoarea dintr-o sticluta plina pana la refuz de vise.Nu am creierul inglobat cu notiuni si definitii,cu operatii logice,cu premise si teze.Sunt probabil principiul tertului exclus.Sunt doar a 3-a posibilitate care nu are loc in ecuatie.Dracu' sa te ia!Si am destule mine din grafit care ma vor ajuta sa dezleg sensurile mintii mele.Incrucisata,aglomerata,plictisita,bolnava.Suna un tic-tac inca de cand am plecat de la scoala.E doar aici,in cutiuta asta adapositita intr-un invelis de vene verzi si albastre.Strazile sunt mai reci,mai ostile si mai pustii acum,cand vin pe ploaie si intuneric acasa.Am picioarele reci si degetele ma inteapa fin.Un bondarel infect ma roaga sa-i dau un foc,tine tigara in coltul gurii si gesticuleaza aproape isteric.Ii raspund flegamtic :'Mai bine da-ti foc!'.Nu il aud,vorbeste repede si gutural,mi-e prea greu sa gandesc,mi-e lene pana sa si respir.Sufar de lenevita cronica,nu mor datorita ei,insa mor cu ea!Pare egoist,dar asa si e...mai bine lasa!Probabil la nastere ai mei si-au pus intrebarea daca am 5 degetele si m-am nascut cu un ochi.Ei bine,nu,nu sunt mutant si nici ciclop,dar am o gandire mizerabila si sunt diagnosticata cu boala incurabila a indiferentei.Sunt suspicioasa.Imi pun la indoiala pana si propriile ganduri.Mintea mea m-a tradat de multe ori.M-a umilit,m-a mintit,m-a aruncat in ghearele necunoscutului si m-a parasit acolo.Astept culoarea verde a semaforului,nimeni in intersectie,astept sa apara un nimic,un nimeni de niciunde.Dar sunt 25 de secunde de repaus intr-o lume inghitita in haosul rutinei.Imi simt genunchii usor flexati si gleznele ma dor.Doi cretinoizi se tin de mana si cred in iubire,eu cred intr-un nimic.Nimicurile sunt cele mai plauzibile ipoteze si cred eu,cele mai justificate idei cu privire la existenta noastra.Aparem din nimic.Esti un nimeni cand te nasti,iar dupa moarte te ratacesti in nimic,in bezna,in gol si vid si revii la pozitia din care ai plecat,cea de nimic!Ce mai nimicuri...