Nu te-am intrebat niciodata daca puterea de a ne mobiliza in fatza unei infrangeri,a unui esec total si dureros este flacara vie din sufletul nostru strain de ganduri dulci,dar care stie in linistea mortii ca timpul nu rapeste doar bucuria,ci si ne vindeca ranile.Poate ai avut dreptate cand mi-ai soptit sufland usor fumul viselor arse in inima ta grea si amara,spunandu-mi ca nimic nu te face mai fericit decat tacerea.Eu sunt in tacere,imi plang doar mormantul ratiunii si nu ma simt deloc fericita,dar stiu ca venele si degetele mele se simt in siguranta.Pasesc lent in lumea ta si nu ma tem de nimic,pentru ca sunt in universul tau plin de speranta si naivitate,pentru ca tu nu stii ce este pericolul si nici durerea.Stii doar ca eu traiesc pentru ca o fiinta mi-a dat sansa sa te cunosc.Sunt libera sa te sarut si sa-ti cant balade de dragoste.Esti cea mai mizaerabila creatura!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu