Quelqu'un m'a dit

Nu te-am intrebat niciodata daca puterea de a ne mobiliza in fatza unei infrangeri,a unui esec total si dureros este flacara vie din sufletul nostru strain de ganduri dulci,dar care stie in linistea mortii ca timpul nu rapeste doar bucuria,ci si ne vindeca ranile.Poate ai avut dreptate cand mi-ai soptit sufland usor fumul viselor arse in inima ta grea si amara,spunandu-mi ca nimic nu te face mai fericit decat tacerea.Eu sunt in tacere,imi plang doar mormantul ratiunii si nu ma simt deloc fericita,dar stiu ca venele si degetele mele se simt in siguranta.Pasesc lent in lumea ta si nu ma tem de nimic,pentru ca sunt in universul tau plin de speranta si naivitate,pentru ca tu nu stii ce este pericolul si nici durerea.Stii doar ca eu traiesc pentru ca o fiinta mi-a dat sansa sa te cunosc.Sunt libera sa te sarut si sa-ti cant balade de dragoste.Esti cea mai mizaerabila creatura!

Katia's a VICTIM!

'Tu porti pe frunte umbra mea.Ma razbun cu sange rece si nu ma tem ca intr-o zi,cand soarele pentru mine nu va mai fi,o sa-ti plang pe umar si o sa-ti vorbesc despre toate amintirile din castelul fermecat,unde am asteptat zacand pe podea pasul tau grabit,cazut din cer.Urmele bocancilor tai imi vor lasa amprente pe glezne ,iar tu...ma vei ierta!Eu o sa-ti scriu poezii,iar tu imi vei aduce stelute de mare,eu iti voi prepara budinca,iar tu ma vei duce pana la nori in balonul nostru cu aer cald.

Mi-e somn,suflet drag!Chiar daca luciditatea imi joaca feste...sunt sigura ca existi undeva,un ideal al meu...ratacit in negura trecutului care imi striga numele pana la epuizare.'

17:10

'Sunt in balonul cu aer cald si plutesc,inelele de pe degete ma strag,capul imi este imobilizat de un monstru cu clesti si ace,pulsul imi este monitorizat de un soricel.Stiu!Pentru noi,nu va exista 'adio'!Eu ies din scena inainte de a-mi rosti rolul,de a-mi sopti replicile cu ultimele puteri,nu te uit!'

20:56

'Nu iti permit sa ma judeci,nu iti permit sa ma critici...sau sa-mi reprosezi...sa ma umilesti...sa negi...sa refuzi orice gand...in care....poate...sau posibil...sau cel putin la modul realist...si sigur...eu dispar!'

23:19

EU PLEC DIN CASTEL!

Gandaci.P.S.: T.I. !!!

Dormi,nu te trezi...te rog!Lasa-ma sa-ti soptesc povestea unui gandac oribil care s-a ratacit prin trupul meu,care mi-a dat ceva din hidosenia,din uratenia si rautatea sa,de fiinta alungata in misterul cerului sangelui meu.Mai stii cand mi-ai zis ca prin minte imi cotrobaie numai fabule de adormit copiii schizofrenici?Stii ca m-ai ranit,insecta scarboasa?!Mi-ai sarutat fruntea cu un gest parintesc si mi-ai zis sa te sun cand ajung acasa.Nu am uitat,creatura!A fost doar o greseala intentionata,probabil ma complac in situatia asta pentru ca raspunde unei nevoi fundamentale,insa nu si generala,ci doar proprie...imi e teama de singuratate si plang cand simt ca alerg prin visele unor starini.Mi-ai promis ca o sa-mi aduci 5 baloane colorate si cateva bomboane de ziua mea,a noastra...dar acum e doar a mea!Tu nu ai voie sa te bucuri de un lucru pe care l-ai uitat si l-ai ignorat.Nici macar nu i-ai acordat importanta,nu era 5 ,era 10 si nu noiebrie...decembrie!Gandacelul mi-a zis sa imi cumpar bomboane in forma de fructe de mare si cateva baloane,dar nu l-am luat in seama!Te-am uitat?Tu dormi,ti-am zis,nu ai voie sa te trezesti!Tu esti blestemat sa dormi,sa dormi,sa dormi...

In acea zi mi-ai cerut o bricheta si ai dat foc paharelor de plastic care inca mai miroseau a ciocolata calda si cateva picaturi se prelingeau pe degetele tale!Fumul gros imi inunda plamanii,ma sufoca si eram ametita,dar mancand din mar mi-am ingitit lacrimile.Si nu ai vazut,ai stat si ti-ai incalzit chipul si mainile cu o flacara nociva.De ce?!Tu chiar vrei sa-mi port gandurile intr-o valiza aruncata intr-un tren fara destinatie?Nu stiu unde vrei sa ajung!Dar...daca ai un bilet cu destinatia iadului,da-mi-l,te rog!Ti-l platesc in rate,fericirea e ieftina,dar cu toata rautatea ce mi-a invadat inima pana la refuz,pot sa iti platesc chiar mai mult!Tu dormi!

Ace de siguranta

Nu,nu meriti!Dar nici nu ma indoiesc de posibilitatea ta de a-mi traduce zambetul fals pe care mi-l afisezi zilnic si ma obligi sa-l cred.Defapt,cred in sansa ta de a-ti convinge neuronii ca tu ai un singur scop,iar singura ta menire este sa-mi furi inima nenorocita!Inainte de a te scuza,vorbeste-mi despre primul tau gand mizaerabil care ti-a tulburat minte la varsta cand nici macar nu distingeai culorile sau binele si raul.Sau spune-mi despre primul vis cu monstrii care iti mananca mainile,cand zburai si iti zdobeai oasele de zgarie-nori.Am voie sa cred orice despre tine,totul pleaca de la o iluzie sau o idee preconceputa,pentru ca am ajuns la etapa cand obsatcolele ma evita,nu mai sunt presarate prin zilele mele amare si s-au lamurit ca ambitia mea se obstineaza sa patrunda prin zidul prostiei.Da,obstacolele nu exista,nu facem slalom printre cretini si nici nu suntem oamenii lui nimeni altul.Daca animalele nu pot zambi tu de ce ai putea sa-ti atingi cu degetele de la picioare urechile?Mm...vezi?Toate sunt precum intr-o panza,sunt tesute in asa fel incat totul sa fie intr-o armonie totala,dar ceva sa transforme tesatura intr-un nimic destul de pretios.Nu intelegi,nu?Uite,eu iti vorbesc despre ceva si nici macar nu ma asculti,am ignori si iti fumezi viata.Crezi ca ma intereseaza daca imi acorzi importanta?Nu,pentru ca nu am nevoie de ea,dar stiu ca nu pot sa stau fara sa-ti vorbesc!Asa este firesc,normal si...acum ai priceput?Nimic nu se incapataneaza sa te faca sa fii pe deplin multumit,satisfacut,convins,ci doar se iveste in viata ta si simti ca nu poti sa rezisti fara acel lucru.Sunt amintiri de care am vrut sa scap,pastile si dropsuri care nu mi-au adus nici bucurie,nici tinerete,nici lacrimi.Asa ca am pastrat totul pentru mine,sunt posesiva si rea.Sunt o scorpie care nu te lasa sa-ti respiri doza de aer!Te limitezi la ceea ce eu iti spun nu pentru ca am dreptate,ci pentru ca iti spun lucrurile astea cu convingere si siguranta.Esti bolnav si eu te ajut sa traiesti in boala mintilor murdare.

Minciuni

As prefera sa recunosc in fata tuturor cat de nemiloasa sunt cu persoana aceea timida si introvertita,care imi sopteste interdictii la fiecare pas si imi sufla prin vene cu toata invidia si lacomia ei.Deci,ma puteti gasi in mii de exemplare,imprimate prost sau echivoc.Nu apas pe un buton si... uite minunea:bariera care ma desparte de real sa dispara,sa imi ofere libertatea de a-mi regasi increderea in fortele proprii.Sunt fetita care tine balon in brate si isi acopera piciorusele cu nisip.Imi sterg lacrimile cu maneca de la helanca si pictez intr-un mod nervos,agitat si nesigur.Nu am avut castelul la care am visat si nici EL nu a aparut in viata mea.Sau daca a fost,l-am uitat.Mi-am vegheat zilele si noptile intr-o liniste de mormant,piperul si sarea au lipsit,prin urmare...totul a fost sec!Nu mi-ai dat mesaj!Ce vrei sa fac,sa-mi zdropesc oasele de stanci?!Am obosit cautandu-mi scuze,invetand texte penibile sau rostind in fata oglinzii,dimineata cand ochii imi sunt inca verzi si umezi de atata plans,replicile de manifestare profunda.Sunt cruda si nu am primit un dar divin,sunt simpla si complicata pentru o minte putreda si o inima de 2 lei.

Nu,nu ti-am zis tot ce am gandit,au fost doar o parte din toate lucrurile pe care le-am regretat si am incercat sa le eliberez din trusa cu memorii.Ai reusit in acel putin timp,sa-mi crestezi cu un briceag cu lama fina in carne o steluta a destinului meu ratat.Te detest cu fiecare celula moarta din mine!Mi-ai spus ca ingerii nu mor si nu se despart niciodata,insa tu ai fost un demon al ratiunii,un portret creionat intre perfect si real,intr-o schita nereusita.

Nu ma lua in seama,e doar o minciuna!

Tot murdar si vid

Albul e bolnav si plictisitor,albastrul e rece si vid,rosul e revolta si siguranta,verdele e prospetimea si betia,galbenul e dulce si sec,oranjul e superficial si incantator.Respir!E 5:28 dimineata,sunt fata cu parul de foc!Stiu totul despre tine,cunosc pana si cele mai profunde,ascunse si intortocheate ganduri,cele mai stupide noime,cele mai absurde convingeri,cele mai bizare principii,cele mai ostile sentimente,cele mai macabre vise,cunosc si urma dintilor care ti-au sfasiat glezna,stiu si cicatricele din talpa lasate de scoici din vara trecuta,stiu si inelul pe care il porti la mana stanga pe degetul mare,stiu si perechea de cercei pe care ai gasit-o in nisip,iti cunosc si amprentele.Sunt o parte din tine,sunt o parte a mintii tale,sunt fantoma gandurilor,sunt spiritul murdar de competitie,sunt ambitia monumentala,sunt revolta si rebeliunea ta,sunt loialitatea si imprevizibilitatea ta.Sunt un tot al ratiunii tale.Credinta ta obscura,neinteligibila,prosteasca si lacoma,caustica si dureroasa imi inspira sentimentul de teama si vinovatie.Confesiunile mele sunt integrate intr-un mecanism conplex care se alimenteaza cu furie si lasitate.Convingerile tale sunt precum un combustibil pentru mica masinarie care ma acuza secunda de secunda.Utopia si revolta sunt produse ale acestei fabrici de nervi si frustrare.

Canta-mi despre infinit si vise!Sau vorbeste-mi despre un melc,care si-a parasit cochilia si a ramas in ghearele dezlantuite ale naturii,in bratele sale de argint murdar si vechi.Pune lumanari parfumate in scrumiera si praful delicat arunca-l in inima vantului,varsa licorile din sticlutele fermecate in mare!

Carne si hazard

Picaturile de ploaie urmaresc tandre conturul tamplelor mele purtate in argintiul somn de flori si praf.Sunt infinita,ma topesc precum o pastila intr-un pahar cu apa fierbite.Sunt acidul,licoarea dintr-o sticluta plina pana la refuz de vise.Nu am creierul inglobat cu notiuni si definitii,cu operatii logice,cu premise si teze.Sunt probabil principiul tertului exclus.Sunt doar a 3-a posibilitate care nu are loc in ecuatie.Dracu' sa te ia!Si am destule mine din grafit care ma vor ajuta sa dezleg sensurile mintii mele.Incrucisata,aglomerata,plictisita,bolnava.Suna un tic-tac inca de cand am plecat de la scoala.E doar aici,in cutiuta asta adapositita intr-un invelis de vene verzi si albastre.Strazile sunt mai reci,mai ostile si mai pustii acum,cand vin pe ploaie si intuneric acasa.Am picioarele reci si degetele ma inteapa fin.Un bondarel infect ma roaga sa-i dau un foc,tine tigara in coltul gurii si gesticuleaza aproape isteric.Ii raspund flegamtic :'Mai bine da-ti foc!'.Nu il aud,vorbeste repede si gutural,mi-e prea greu sa gandesc,mi-e lene pana sa si respir.Sufar de lenevita cronica,nu mor datorita ei,insa mor cu ea!Pare egoist,dar asa si e...mai bine lasa!Probabil la nastere ai mei si-au pus intrebarea daca am 5 degetele si m-am nascut cu un ochi.Ei bine,nu,nu sunt mutant si nici ciclop,dar am o gandire mizerabila si sunt diagnosticata cu boala incurabila a indiferentei.Sunt suspicioasa.Imi pun la indoiala pana si propriile ganduri.Mintea mea m-a tradat de multe ori.M-a umilit,m-a mintit,m-a aruncat in ghearele necunoscutului si m-a parasit acolo.Astept culoarea verde a semaforului,nimeni in intersectie,astept sa apara un nimic,un nimeni de niciunde.Dar sunt 25 de secunde de repaus intr-o lume inghitita in haosul rutinei.Imi simt genunchii usor flexati si gleznele ma dor.Doi cretinoizi se tin de mana si cred in iubire,eu cred intr-un nimic.Nimicurile sunt cele mai plauzibile ipoteze si cred eu,cele mai justificate idei cu privire la existenta noastra.Aparem din nimic.Esti un nimeni cand te nasti,iar dupa moarte te ratacesti in nimic,in bezna,in gol si vid si revii la pozitia din care ai plecat,cea de nimic!Ce mai nimicuri...